Faceți cunoștință cu antrenorul nostru

Confesiunea Antrenorului

Am crescut la țară, nu sunt un băiat ce provine dintr-o familie cu potență financiară. Nu am avut posibilitatea de a juca fotbal la nivel înalt, nu am primit încredere NICIODATĂ din partea nimănui pentru a crește în fotbal și de aceea poate că mă simt singur... Pentru că am fost singur, și așa cum mi s-a spus și astăzi... Voi fii mereu singur...

Cu toate acestea... M-am îndrăgostit de fotbal. Am fost portar câtă vreme am jucat, însă antrenoratul a fost pentru mine ceva fascinant.. mă visez de mic antrenor.. de pe la 11-12 ani 😅.

Mă visez antrenor la o mare echipă, câștigând trofee, cucerind sufletele a milioane de oameni și salvând fotbalul românesc... Eram doar un copil... Vorbeam singur prin curte, mă imaginam la interviuri și în postura în care devin antrenorul echipei naționale 😅. Părinții mei în zadar au încercat să mă " trezească la realitate " și să îmi distrugă speranțele... Și cu toate că nu mi s-a dat nicio posibilitate... În sufletul meu am simțit întotdeauna că SE POATE. De mic copil am o flacără interioară... Care niciodată nu s-a stins... Întotdeauna puterea de a face lucruri mi-am luat-o din interior.

Mereu mi-am dorit ca într-o zi să fiu cineva... Să ajut oameni, să antrenez o echipă puternică și să schimb destinul fotbalului românesc, la modul cel mai serios. Sunt niște cuvinte prea mari, știu... Niște vise de adolescent, sau și mai rău... Visele unui puști..

Dar cu timpul... Acest puști a crescut... A venit la Vâlcea, unde m-am împrietenit cu o gașcă de copii... Care m-a trădat mai târziu și m-a lăsat singur... Neavând pe nimeni, într-un oraș străin și plângând aproape zi de zi... Am avut întotdeauna o putere ce venea din interior... Și care m-a îndemnat să fac ceea ce am făcut...

Am cunoscut copii noi și am început să " antrenez " 🤣, la 13 ani cam așa... Viața a mers înainte... Iar această joacă mi-a adus la un moment dat posibilitatea de a înființa propria mea Ligă de minifotbal... Care după ani și ani de existență... A fost dezvoltată cu ajutorul d-lui Comănescu de la AJF.

Iar acum... Deja am trecut la planuri serioase. Am propria echipă ( chiar dacă doar la minifotbal), iar visul meu... Deși încă îndepărtat este mai aproape decât în orice alt moment al vieții mele de până acum... Am fost întrebat de multe ori ce îmi doresc de la viață... Răspunsul este simplu: să am puterea de a schimba fotbalul românesc. Să am puterea de a fii cineva, de a ajuta copiii, de a organiza o competiție juvenilă puternică, pe plan național și a antrena copiii, pentru a-i pregăti pentru performanță.

Știu că suntem jos... Știu că sunt tânăr, că nu am experiență și că ceea ce fac eu NU se numește performanță... Sunt conștient. Însă... am încredere că odată cu trecerea timpului se poate...

Credeți-mă... Nu pot sta deoparte.. nu îmi doresc o viață decentă, simplă, nu-mi doresc viața de om simplu. Vreau MULT MAI MULT.

De aceea sunt foarte critic cu mine... De aceea mă judec și am căderi nervoase.. deși sunt în cel mai bun moment al vieții mele din punct de vedere al carierei, pentru mine niciodată NU este suficient. Fiindcă acesta sunt eu... Așa am crescut.. cu imaginația și mentalitatea....că într-o zi voi conta și eu 🥺

Am crescut cu convingerea interioară că va veni și rândul meu... Că voi reuși să formez una dintre cele mai bune școli de fotbal din România, pentru că da... Vreau să ating standarde înalte...

Scopul meu nu este limitat doar la bani. Scopul meu merge dincolo de orice imaginație a vreunui membru al familiei mele... De aceea nu primesc sprijin, și cred că de aceea nu primesc din partea nimănui. Pentru că știu... Este foarte greu ca cineva să te creadă la 19 ani după 7-8 ani de ligă în minifotbal 😞

Nu mă ajută nimeni pentru că nu sunt ca ceilalți.. pentru că niciodată nu am fost. Eram la grădiniță și mă jucam de unul singur... Am fost și sunt... Introvertit... Fricos, singuratic, închis și... Ciudat.

Dacă îmi vedeți foaia matricolă... Puteți observa că la nicio școală, nicăieri, nu mi-am găsit niciodată locul în colectivitate.. lumea îmi zicea că sunt ciudat, nebun și nu îmi puteam face prieteni... Nu am avut niciodată prieteni.

Nimeni nu m-a înțeles niciodată, nimeni nu m-a acceptat. Dar acum, ajungând la maturitate... Am realizat că... Defapt așa este. EU NU SUNT un om simplu.. nu m-am simțit niciodată ca un om simplu. Mereu am știut ce am vrut, mereu am țintit sus și m-am imaginat într-o zi " salvând lumea " 🤣

Știu că pare ciudat... Și chiar așa și este.. dar eu sunt diferit. Și așa diferit cum am fost și cum sunt... Pe propriile mele picioare...

Am ajuns ceea ce sunt azi.. am ajuns într-un punct în care nimeni nu a crezut.. și care încă este la un nivel jos... Dar comparativ cu oricare alt punct al vieții mele.. sunt într-un stadiu impresionant, cel puțin pentru mine.

Ce îmi doresc eu?

Să fiu în continuare diferit, și să îmi îndeplinesc visul. Vreau ca Metafora să reprezinte ceva, peste câțiva ani. Vreau să aflu răspunsurile de care am nevoie pentru a DEPĂȘI standardele la care mă aflu acum. Îmi doresc ceva mult mai bun.. vreau o viață frumoasă, plină de realizări, de oameni importanți și de succes. Vreau o viață remarcabilă, vreau să fiu amintit și după ce nu voi mai fii și să las ceva în urma mea. Vreau să afle toată lumea și să mă știe toți drept omul care a contribuit la schimbarea fotbalului.

Îmi doresc să fiu amintit și după mulți ani. Îmi doresc să trăiesc cu speranța că se poate, și că așa tânăr și neliniștit cum sunt tot pot face lucruri pentru oameni și pentru fotbal. Îmi doresc să nu mai privesc cu ochii în lacrimi la succesul altora, gândindu-mă că eu nu pot ajunge niciodată acolo. Îmi doresc să primesc o șansă, fiindcă știu ce pot și ce am realizat în acești ani. Sunt omul ce a înființat o nouă lume a fotbalului.. o lume existentă doar în imaginația mea ce a devenit realitate la Vâlcea. Și care vreau să devină mai mult decât atât.

Nu pot sta deoparte... Nu pot să fiu liniștit trăind în continuare... Până nu o să mai fiu... Nu pot să stau deoparte și să văd cum fotbalul o ia la vale. Nu pot să trăiesc cu gândul că... " Nu se poate "... Dacă nu s-ar fii putut... Nu ajungeam nici măcar ceea ce reprezint acum.

Cu ajutorul implicării mai multor oameni știu că se poate... Ajutați-mă cu experiența să îmi duc visul la bun sfârșit.. veniți alături de proiectul meu, de copiii mei și de activitatea mea. Veniți și ajutați-mă să mă ridic și credeți în mine. Vreau măcar să MĂ ÎNDREPT către performanță, dacă momentan nu o pot face...

Știu că am nevoie de oameni lângă mine, dar voi merge și de unul singur daca altfel nu se poate... Am căutat oameni cu experiență în fotbal și care mă pot îndruma către calea aleasă de mine. Vreau ajutor pentru a îndeplini acest proiect... Vreau ajutor pentru a nu mă mai simți singur, dar din păcate, nu avem aceleași interese... cel puțin eu nu mă completez cu nimeni, din păcate, în acest moment.

Poate că greșesc... Poate că tinerețea mea și flacără din sufletul meu este mult prea puternică ca să vadă pericolul și riscurile la care mă expun.

Dar poate că într-o zi... La un moment dat... Voi reuși. Iar atunci... Va fii cu totul și cu totul diferit...

Poate că cineva va veni la un moment dat si va ajuta să mă dezvolt pe această cale și să devin una dintre piesele fotbalului din România..

Cărămidă cu cărămidă, pot clădi ceva minunat. Cu sau fără ajutorul cuiva, voi reuși, chiar dacă nu acum, chiar dacă peste mult timp...